În dimineața zilei de 24 mai 2004, un accident rutier aparent obișnuit avea să se transforme într-una dintre cele mai cumplite tragedii din România. Un camion încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu s-a răsturnat pe DN2, în apropiere de Mihăilești, județul Buzău. Aproximativ o oră mai târziu, locul accidentului avea să fie transformat într-un adevărat infern.
Un camion răsturnat pe E85
Era în jurul orei 4:57 dimineața când autocamionul încărcat cu azotat de amoniu s-a răsturnat pe drumul european E85, în apropierea localității Mihăilești.
Camionul transporta aproximativ 20 de tone de azotat de amoniu, încărcătură destinată agriculturii. În urma accidentului, camionul a luat foc.
Șoferul a reușit să anunțe autoritățile, iar în scurt timp au fost alertate echipele de intervenție.
La prima vedere, situația părea a fi una dintre numeroasele intervenții la accidente rutiere cu incendiu. Numai că, de această dată, în spatele flăcărilor se afla o încărcătură extrem de periculoasă.
Pompierii ajung la fața locului
Două autospeciale de pompieri din Buzău au ajuns în zona accidentului.
La fața locului se aflau deja polițiști, șoferi care treceau prin zonă și localnici curioși să vadă ce se întâmplase.
Au ajuns și doi jurnaliști ai Antena 1, Ionuț Barbu și Elena Popescu, care veniseră să filmeze pentru un material de știri.
În timp ce pompierii se pregăteau să intervină pentru stingerea incendiului, situația devenea din ce în ce mai periculoasă.
Camionul continua să ardă.
Iar încărcătura nu era una obișnuită.
Secundele care au schimbat totul
La aproximativ o oră după producerea accidentului, în jurul orei 5:47, a avut loc prima explozie.
A fost urmată, la scurt timp, de deflagrația devastatoare.
Cele 20 de tone de azotat de amoniu au explodat.
În câteva clipe, zona a fost transformată într-un dezastru.
Ultimul cadru filmat inainte cu cateva secunde de explozie!
Explozia a ucis 18 persoane și a rănit alte 13.
Printre victime se aflau șapte pompieri, care interveniseră pentru stingerea incendiului, cei doi jurnaliști aflați la fața locului, șoferul camionului, un polițist și persoane aflate în apropierea locului accidentului.
Pentru salvatori, intervenția devenise propria lor tragedie.
Un crater în mijlocul drumului
Forța exploziei a fost uriașă.
În locul în care se aflase camionul a rămas un crater de câțiva metri adâncime, iar componente ale camionului și alte resturi au fost proiectate la sute de metri distanță.
Geamurile și acoperișurile unor locuințe din apropiere au fost afectate, iar zgomotul exploziei a fost auzit la kilometri distanță.
Dimensiunea craterului și distrugerile produse au arătat cât de mare fusese energia eliberată în acel moment.
Pentru cei care au ajuns după explozie, imaginea era greu de imaginat: un drum distrus, resturi împrăștiate pe o suprafață uriașă și oameni care încercau să înțeleagă ce se întâmplase cu doar câteva minute înainte.
De ce a explodat azotatul de amoniu?
Azotatul de amoniu este folosit în principal ca îngrășământ agricol și, în condiții normale, nu reprezintă pur și simplu „o bombă”.
Problema apare atunci când o cantitate mare este implicată într-un incendiu și sunt create condiții care pot favoriza o reacție violentă.
În cazul Mihăilești, ancheta a analizat inclusiv condițiile în care era transportată și ambalată încărcătura, precum și modul în care s-a intervenit după producerea incendiului.
Raportul final al anchetatorilor a indicat mai multe probleme legate de transport și de condițiile în care se afla încărcătura.
Tragedia avea să ridice astfel o întrebare extrem de importantă:
Câte dintre aceste 18 vieți ar fi putut fi salvate dacă riscurile erau evaluate corect încă de la început?
Ancheta și vinovații
După tragedie a urmat o anchetă amplă.
Au fost investigate responsabilitățile celor implicați în transportul și producerea încărcăturii.
În cele din urmă, trei persoane au fost condamnate la câte patru ani de închisoare cu executare, fiind obligate și la plata unor despăgubiri către familiile victimelor.
Cazul a rămas însă unul controversat și dureros, tocmai pentru că tragedia a scos la iveală probleme legate de siguranța transportului unor substanțe periculoase și de modul în care erau gestionate astfel de accidente.
O lecție plătită cu 18 vieți
Mihăilești nu a fost doar un accident rutier.
A fost un moment care a demonstrat cât de repede se poate transforma o situație aparent controlabilă într-o catastrofă.
Un camion se răstoarnă.
Un incendiu izbucnește.
Pompierii sunt chemați.
O echipă de televiziune ajunge să filmeze.
Oamenii se opresc să privească.
Și apoi, în câteva secunde, totul se schimbă.
În urma tragediei au fost înăsprite și îmbunătățite normele privind transportul substanțelor chimice periculoase.
Memoria celor dispăruți
În 2007, la trei ani după tragedie, a fost ridicat un monument în memoria victimelor.
În fiecare an, pe 24 mai, victimele sunt comemorate la Mihăilești.
Pentru familiile celor dispăruți, însă, ziua de 24 mai nu reprezintă doar o dată din calendar.
Este ziua în care 18 oameni au plecat de acasă și nu s-au mai întors.
Printre ei au fost oameni care își făceau meseria: pompieri, jurnaliști, polițiști. Oameni care nu știau că se află la câteva zeci de secunde de una dintre cele mai mari explozii produse vreodată pe șoselele României.
22 de ani mai târziu
Au trecut mai bine de două decenii de la dimineața aceea.
Drumul a fost refăcut. Zona s-a schimbat. Tehnologia și procedurile de intervenție au evoluat.
Dar tragedia de la Mihăilești a rămas în memoria colectivă.
Pentru că uneori istoria nu este făcută doar din războaie, politică sau mari descoperiri.
Uneori istoria este o fotografie, o filmare veche, un drum european și o poveste pe care oamenii încă și-o amintesc.
24 mai 2004. Mihăilești.
O explozie care a durat doar câteva secunde, dar ale cărei consecințe au rămas pentru totdeauna.
